13. Dom Camion se reprofilează

31 mai 2011

Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
13. Dom Camion se reprofilează

Dom Camion s-a schimbat. Aşa zice şi Vasilca, soţia lui pe luate, atunci când îmi aduce comanda cu căruţul ei acoperit ba cu tifon, ba cu o năframă cu danteluţe finuţe, din acelea de care sunt pline şi Debreţinul şi Budapesta. Ce s-ar face Ardealul fără perdelele ungureşti şi fără macii sau ce or fi acele flori roşii care au invadat ţoalele ardelencelor, indiferent de etnia declarată? Am avut impresia că şi-a pus Vasilca chiar şi în spate, pe fustă, dar nu, erau doar urmele acelor splendide flori din fâneaţa Poienii Primarului, unde, aşa mai pe seară, Vasilca şi cu Dom Camion se duc să se drăgălească şi să se uite la tot Cosoneştiul de peste Apă, de parcă tot ar fi moşia lor. Nici n-ar fi departe de adevăr. Multe din casele de jos le-au luat în gestiune, dau proprietarilor o redevenţă şi se ocupă de ele de parcă ar fi ale lor. E drept că îi ajută şi numeroasa familie a lui Amăsii Ţiganu. În Şura Ţiganilor, acolo sus, ce devenise punct turistic judeţean, de opreau autocarele în parcarea cea nouă, stăteau oamenii cu gura căscată să se uite cum bat metalul ţiganii. Iar când Alu Zgârcea cel mic lua o cutie de conserve zbârcită, o încălzea, o înviora pe nicovală cu câteva zeci de lovituri de ciocan, o băga într-un lichid ciudat cam gălbui, de care nu lăsa pe nimeni să se apropie şi nici măcar să guste, aşa cum doreau unii turişti asiatici, o mai încălzea iar, o punea într-o matriţă, îi dădea apoi o lovitură de baros ce n-ai fi crezut că de la un puşti mic şi sfrijit vine, apoi o pilea un pic, o lustruia pe fundul pantalonilor şi o arăta oaspeţilor ce erau să cadă pe spate. Un coson. Jurai că este un coson. Iar nevasta lui Amăsii, cu trei din fetiţele ei, aşa de vreo 10-14 ani, dereticau toate casele, schimbau lenjeria, de ziceai că eşti în Antalia, la un megahotel de cinci stele şi nu lângă vechea aşezare a dacilor, fosta capitală a lui Burebista.
Dar Vasilca îmi spune că dom Camion nu mai e Dom Camion al ei. Este morăcănos, vorbeşte de unul singur şi stă mai mult în casă. El. Ba au mai venit pe la el şi câţiva popi, din aceia de au început să bată Valea Rea în ultimul timp. Popi, popi, dar se pare că se certau cu Dom Camion, mai să-l taie. Şi se mai pare că se şi cunoşteau, căci se tutuiau şi îi cereau lui Dom Camion să îi ajute cu ceva. Popii ăştia, ce tocmai puseră de-şi ridicară un schit, nu-şi găsiseră alt patron decât pe un grec, Grigore Patalama, trăitor prin Salonic, unde ajunsese şi episcop acum aproape 700 de ani. Cine ştie ce afaceri mai învârteau ei cu unii greci, de luaseră o astfel de hotărîre. Un localnic, le dăduse într-un fel sau altul, casa părintească, după ce bătrânii muriseră. Eu i-am cunoscut pe bătrâni, îi chema Alionesei parcă, erau cei care ni-l dăduseră pe Florea, câinele acela poate mai deştept decât noi, de ne duse sus la Peştera Bodii. Iar fiul lor, ce fusese agent silvic, sau cam aşa ceva, brusc se îmbogăţise şi se duse, se duse de nu se mai opri decât la Paris. Popii ce luaseră casa şi terenul se pare că ştiau ei ceva mai mult şi mai voiau ca Dom Camion să le arate unele locuri. Îi propuseseră chiar să se mute şi el la schit, să fie toţi mai aproape. Vasilca ce să mai zică, i se năruia toată viaţa în cap. Abia când credea că ieşise la liman şi o duceau şi ei bine. Vulpoiul Vulpi, cel cu inima cât tot Cosoneştiul, o luă pe Vasilca şi-i şopti, încet, atât cât să audă şi Dom Camion.
- Lasă-l Vasilco în pace. Dacă el vrea la mânăstire, lasă-l să se ducă. S-au dus şi alţii. Şi unde sunt acum, ai? Dacă vrea să facă afaceri cu ăl de sus, să facă, dar nu prin hoţii ăia. Nu vede că toată poliţia e cu ochii pe ei? Crezi că o să se împiedice careva în sutanele lor? Ăştia sunt popi care nu ştiu nici Tatăl Nostru şi nici să cânte. Dacă vrea că facă afacere, atunci dece nu se face chiar popă-popă, aici în Cosoneştii de peste apă? Ridică şi el o biserică de aia de lemn, i-o face Amăsii într-o lună. Pe urmă dă dreptul la episcop, adică dă dreptul de cârjă, cum îi zic popii, cu cincimii de euroi cred că scapă, are şi patalama şi post. Şi nici nu mai plăteşte TVA deloc, deloc. Că aşa e la noi. Cine are, să aibă mai mult, cine n-are, să i se ia şi ce n-a avut. Iar de cântat, să-l ia pe popa din Grădiştea, din munte, că acolo oricum nu mai vin nici babele la biserică. Că nu mai sunt! Hi, hi, hi!
- Vulpi, dragul de tine, se vede că ţii la noi. Că mă gândeam că se naşte Vasilcuţu-Cuţu şi n-o să aibă tată, că doar n-o să-i spun că tac-su e la mânăstire. Aşa, el popă, eu popeasă, adică preoteasă, e altceva. Iar cu TVA-ul, ehehe!
Şi făcu Dom Camion două drumuri la judeţ, unul la poliţie, unul la Episcopie. Pe cei de la Poliţie îi cunoştea el mai demult, că tot de pe aici erau, dădu nişte declaraţii şi trecu drumul la Episcopie. Aici a mers şi mai uşor şi mai repede. Când auzi purtătorul de cuvânt al Episcopiei, nu al Domnului, că e vorba de euroi, începu să salte de pe un picior pe altul, îi luă datele lui Dom Camion şi îi spuse să treacă săptămâna viitoare pentru probă la uniformă. Să stea liniştit, că Domnul (Episcop) e cu el.
Pe de altă parte acei popi de Valea Rea se feriră să mai facă atâta tam-tam şi-şi mai pierdură din agresivitatea de pe Internet. Nu puteau să facă aşa de la început? Vulpi, Vulpi, tu care le şti pe toate … Stai acum dormind pe preşul pus de Fifi pe scara Villei Cosonaria şi aştepţi ca Vasilca să-ţi aducă o fripturică pusă într-un vas galben-auriu şi cu mânere în formă de lupi cu trup de şarpe … Ce ar spune dacii văzându-te blând ca o pisică şi nu alergând după găinile sătenilor?