16. Dacii şi drumarii

10 iunie 2011

Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
16. Dacii şi drumarii

M-am întâlnit cu drumarii de pe Valea Albă când se tot repara drumul şi i-am întrebat aşa într-o doară dacă n-au găsit prin jur ceva oale vechi sau măcar cioburi, pe care să fie ceva scris. S-au aşezat, s-au scărpinat în cap, s-au uitat la mine şi tare mă tem că se gândeau ce răspuns mi-ar place mie să ascult de la ei. După ce mă ciupiră de o ţigare Carpaţi fără filtru, altele nu aveam, dar nici ei nu doreau altceva, îmi spuse unul dintre ei, cel mai bătrân.
– Aici nu sunt, dar pe drum mai sus, spre Muncelul, tot pe drumul ăsta, a găsit unul care umbla cu tractorul mai multe cioburi cu “scrisoare”, dar nu erau în româneşte, le-au călcat cu tractorul, să nu mai cheme profesorii de la Cetate şi să piardă timpul.
Cu “scrisoare”, adică au ceva scris pe ele iar că nu erau în româneşte nu spune altceva decât că nu erau scrise cu alfabetul latin, deci erau scrise cu litere greceşti.
Nu ştiu dacă o fi adevărat, dar este plauzibil, la nivelul de educaţie al oamenilor. Aşa făcea şi ginerele lui Solomon, cel cu templul, cu templul din Pietroasa lui Solomon, care când găsea în grădină o plintă, o piatră de moară cum spunea, îi dădea drumul roată pe pantă, să nu vină profesorii să-i strice păşunea şi grădina. Şi a dat drumul până şi la cea care îi ţinea şura, a înlocuit-o cu o buturugă putredă. Halal.
Când se pun drumarii pe făcut un drum nu îi mai împiedică nimeni. Nici scheletele găsite pe centura Aradului, nici cele din drumul Bechtelului, nici cele proaspete din Autostrada Întunericului, din Dobrogea, unde ministra le-a dat termen “profesorilor” să şi le mute până în iulie.
Am trecut de multe ori pe drumurile forestiere din ZONĂ. Un drum forestier la noi este doar un drum făcut să ţină câteva luni. Pe urmă, dacă se strică, este trimis un excavator să dea pietrele căzute de sus deoparte, adică în vale şi să niveleze cât de cât locul. Pe Valea Albă, la kilometrii 3-5 de la confluenţa cu Valea Godeanului în sus, unde drumul a fost pus pe un fel de terasă ce nu se vedea din cauza deselor alunecări de teren, am putut număra cinci urme ale unor foste cuptoare metalurgice. Minereul topit rămas ca nişte bolovani imenşi de fier amestecat cu zgură şi cu calcar sfărâmat, fusese mişcat de excavator şi pus să susţină proaspătul drum românesc. Forestier. Am rămas doar cu nişte poze alb-negru, nu prea clare. Când am trecut acum doi ani, pentru ultima dată, nu se mai vedea nimic. Mai trecuseră buldozere pe acolo şi mai crescuseră destule tufişuri pe marginea drumului.
În nădejdea “profesorilor”, a “arheilor”, cred că eu o să-mi pun baza în Vulpi, vulpoiul vorbitor, ministru de externe cu mult mai eficient decât fabricantul de voturi în serie de la Paris. Momentan Vulpi este plecat la Gorgane, la Dealul cu trei ţâţe, de unde mi-a şi trimis “vorbire” despre prima Cameră descoperită de el şi nu de altcineva, unde a găsit un coridor lung de douăzeci de metri, cu opt cămăruţe pe cele două laturi. Ce a văzut în ele sunt sigur că nu vă interesează, aşa că nici nu vă spun. Încă. Iar printre Ţâţe se prefigurează construirea unui drum forestier, nu de alta, dar să le fie mai lesne lui Gică, Mişu şi Dorel să caute pământ de flori pe acolo.

Valea Albă - resturile unui cuptor de minereu de fier

Valea Albă - resturile altui cuptor de minereu de fier

Valea Albă - resturile unui alt cuptor de minereu de fier, toate ajunse pe marginea drumului

Comments (4)

1. stie cumva Vulpi ce s-a facut cu capetele de bou de la Posta Romana? pardon, de bour…
   Comentariu by cornel airinei — 10 iunie 2011 @ 07:38
   
2. Vulpi le ştie pe toate. Şi ce s-a întâmplat cu capetele de boi de la Muzeul filatelic. Au fost pline ziarele şi revistele de ce jaf s-a petrecut pe acolo. Şi Jurnalul şi Filatelia şi blogurile cu oareşcare specific filatelic, şi “partea cealaltă”, expusă prin Philatelica, cea la care ultimele două numere nu se pot deschide, au dat diferite variante ale dispariţiei unor mii de piese filatelice. Ce este prost pe lumea asta este că filateliştii sunt de toate culorile. şi întotdeauna la guvernare sunt niscai filatelişti, pentru care, câteva hârtiuţe dantelate sau nedantelate, fac mai mult decât interesul general – adică al unor generali. Vulpi nu este filatelist şi deci nu poate fi bănuit de părtinire nici politică nici filatelică. Deci singura soluţie:
   VULPI PREŞEDINTE!
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 10 iunie 2011 @ 11:26
   
3. este ireala propunerea dvs! candideaza independent? e sustinut de blocul sindical? e iubit de muncitoarele de la alpaca? a facut parte din retea? si pe urma ce-o sa zica ursul de la rasarit de o vulpe presedinte? ca d’aia n’are ursul Coanda!…
   Comentariu by cornel airinei — 10 iunie 2011 @ 12:04
   
4. Vulpi nu este independent. Este candidatul a trei popoare, al dacilor, al românaşilor şi bineînţeles al vulpoilor. Cine i-ar putea rezista? Blocurile sindicacale? Au fost deja tunse de la cap. Muncitoarele de alpaca? Nu mai există nici o alpaca. Alea care mai sunt, sunt tunse şi sus şi jos de către iubiţii noştri parlamentari, să-şi facă haine sexi prin madam Plăcintă. Cât despre reţea nu se poate vorbi la trecut, reţeaua a fost, este şi va fi. Iar Ursul, Ursul nostru ce ne încalecă mereu, cred că el este cel ce va plăti campania electorală a lui Vulpi. Are şi el interese. Şi nici nu-i mai trebuie coandă, îşi face şi el un mic scut antirachetă. Vorba aia – În săbii să ne săbuim, în arcuri să ne arcuim, sau în scuturi să ne scutuim.
   Noi de-aicea nu plecăm!
   VULPI PREŞEDINTE !
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 10 iunie 2011 @ 13:48