6 septembrie 2011
Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
35. Vulpi5 vrea în Deltă
-
Vulpi5 era cam agitat. Făcea naveta între calculator şi mine, dădea să-mi spună ceva, dar parcă nu îndrăznea.
- Ei, ce este, spune!
- Tati, noi dece nu mergem în concediu? Toată lumea merge. Nu avem coşoni? Îmi dă Alu câţiva, a spus că poate să îmi dea şi o sută, dacă ne trebuie.
- Unde să mergem noi? Aici nu suntem ca şi în concediu?
- Ba da, dar aici trebuie să învăţ în fiecare zi, acolo aş putea să fac poze, să scriu un jurnal, să mă plimb cu o prietenă …
- Ah, deci asta era, vrei să te plimbi cu o prietenă, zici. Şi unde ai cunoscut-o pe prietena asta a ta?
- Pe Mess, Tati, ştii ce drăguţă şi deşteaptă este?
- Oh, nu mă îndoiesc că este deşteaptă. V-aţi şi văzut, prin cameră vreau să zic?
- Sigur că da, vorbesc cu ea de şase luni. Ştii ce drăguţă este? Am o poză cu ea de atunci şi una de acum. Să ţi le arăt.
- Sincer să fiu, nu prea mă interesează.
- Ba da, ba da, Tati, ei pleacă în concediu şi Pişon m-a invitat să merg şi eu cu ei. Ea merge cu sora ei mai mare, Pity, cu fratele ei mai mare de tot, de-i zice Maximum şi cu părinţii lor, Victoir şi Denisse.
- Dar câţi ani are Pişon asta, e majoră?
- Eee, nu ştiu câţi ani are, dar e foarte, foarte drăguţă.
- Ce spui, V5? Ia arată-mi-o şi mie.
Pişonica, când era mai mică, poză dată cu multă zgârcenie de V5 |
Pseudo-pişonii de Cernica, coada în vânt, limba afară. Tunsoare specială pentru blogul meu. © C.I. |
-
V5 era extaziat, eu tuşeam, totul mergea bine.
- Şi unde merge Pişon?
- În deltă, la Tulcea, la Sulina, pe la Letea, se plimbă cu barca prin canale, ştii, acolo sunt canale ca la Veneţia.
- Dar tu nu ştii să înnoţi, V5, dacă o să cazi în apă, sau dacă o să cadă Pişon, ce vă faceţi?
- O să ne salveze Pity, sau Max sau tanti Denisse, sau la o nevoie chiar nenea Victoir, dacă îl convinge cineva să sară. Dar ar trebui să-şi scoată cravata şi nu cred că o să reuşească cineva.
- Şi de aici de la Cosoneşti până la Tulcea cum crezi tu că o să ajungi?
- Mi-a spus Alu că vorbeşte el cu Dom Camion să mă transporte. A spus că într-un minut sunt acolo.
- Vrei să mergi singur cu ei în deltă? Singur, adică fără mine?
- Sunt mare acum tati, ce ar zice Pişon dacă m-ar vedea venind cu tine?
- Cu mâncarea cum o să rezolvăm?
- Ah, deci eşti de acord. Ce bine îmi pare că m-ai luat aici la tine! Am vorbit cu Pişon şi spune să îi dăm câţiva coşoni şi ea o să-i dea lui Maximus şi lui nenea Victoir să-şi completeze colecţia de monede. O să fie atât de ocupaţi că nici n-o să observe că sunt şi eu pe acolo. Mi-a mai spus Pişonica să-ţi spun că unde mănâncă ea pot şi eu să mănânc, ea tot ţine cură de slăbire, mai vine şi postul, aşa am auzit că se spune zilelor când popii iau toată mâncarea şi îi lasă pe ceilalţi nemâncaţi.
-
M-am dus la Dom Camion, să văd el ce zice. A zis Dom Camion, că de ce să
nu-l las, să se ducă unde vrea el, că de drum şi de cel de dus şi de
cel de întors, are el grijă. Atâta lucru ştie şi un şofer din ZONĂ. Doar
nu suntem în Bărăgan. Iar Vasilca o să ne spună în fiecare seară pre
unde s-a preumblat V5 şi chiar ce a mai văzut pe acolo.
Aveam totuşi o strângere de inimă. Ştiam că n-o să fie singur, dar ştiam eu ce reacţii o să aibă Pity şi cu Maximus. Nu cumva Pity să vrea o vulpiţă dezosată pe după gât sau poate Maximus să dorească s-o pună într-un ierbar?
-
Ei, acum ce să fac?
Rezervaţia naturală din scorburoi, cea de neocolit de toţi vizitatorii |
Eleganta cabrioletă a staţiunii Letea. A fost utilizată şi de Prinţul Charles. Nu ştiu la ce. |
Sediul permanent al piratului cucernic şi săritor, ghid al Sulinei în timpul liber. Vedere ... de Sus! |
-
Au ajuns şi la Sulina, au făcut cunoştinţă şi cu piratul cel simpatic
înmormântat pe acolo, care, când a auzit că are vizitatori, i-a făcut o
tură până pe plajă, să le arate unde punea el cadavrele mateloţilor de
pe vasele pe care le făcea să eşueze, plimbând noaptea vaci cu paie
aprinse între coarne. La fiecare matelot îngropat pusese câte o trestie
şi cum trestii se vedeau destule, se pare că şi prada fusese bogată. Pe
contesele de pe vase le ţineau în custodie, până venea careva să le
recupereze, contra cost evident. Dar cum nu mai veneau, de, vremuri de
criză şi pe atunci, piraţii au rămas cu contesele pe cap. Iar piraţii
şi-au zis şi ei conţi de Sulina, ca să nu fie mai prejos. Şi aşa, cu
Sulina-n sus, cu Sulina-n jos, oraşul se mări, de puteai să juri că aici
era capitala piraţilor şi nu la Bucureşti sau la Craiova, aşa cum se
ştia din totdeauna. Şi mai merse V5, cu Pişonica şi cu familia ei pe
canalele cele drepte ale Deltei, fără să li se întâmple mare lucru. Nu
tu aruncat în Dunăre, nu tu bătaie cu peşti, toţi peştii erau gata
fripţi când îi vedeau ei, adică la masă. Doar a doua zi, când au fost pe
Canalul Peştilor, au sărit câteva sute de peşti la copiii dintr-o barcă
cu spanioli, să-i pescuiască, în compensaţie, aşa cum se dă şi căldură
în Bucureşti.
-
Nici n-au ştiut când a trecut timpul. Nenea Victoir a fost foarte
drăguţ, adică nici că l-a văzut pe V5. Poate nu l-a văzut sau poate că
era ocupat cu sortarea monedelor pe care i le donase Piratul la plecarea
din Sulina, în speranţa unei revederi pe Esplanadă. Pity a fost foarte
drăguţă cu Pişonica, o lua mereu în braţe, momente când V5 profita şi i
se încolăcea în jurul gâtului. S-au înţeles foarte bine. Timpul însă
trecea, a venit vremea de plecare, s-au pupat toţi cu V5, parcă acum îşi
dădeau seama că există, au făcut schimb de cărţi de vizită, cu adresele
de e-mail şi de feisbuc notate acolo şi Dom Camion, ca să nu mai
lungescă momentul grelei despărţiri, după ce s-a asigurat că tot
familionul Pişonicii le va face o vizită la vară la Cosoneştii de peste
Apă, l-a teleportat pe V5 lângă Tati al lui. Ce să spun, arăta parcă mai
bine, mai mare, se pare că o cură de peşte nu i-a stricat deloc faţă de
cornul şi iaurtul pe care le ingurgita la şcoală. Şi aşa se termină şi
concediul lui Vulpi5. Dar şi al meu.
Comentariu by Peter — 6 septembrie 2011 @ 16:27
Comentariu by Cornelius Ionescu — 6 septembrie 2011 @ 18:12