vineri, 4 aprilie 2014

56. Micul Rex rătăcit la Cosoneşti.



5 aprilie 2012

Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
56. Micul Rex rătăcit la Cosoneşti.

Cei doi puişori ai Clocăi, găina moţată şi cu gâtul gol a lui Alu Zgârcea Cosonarul au lipsit toată noaptea de acasă. Asta n-ar fi cine ştie ce catastrofă, acum sunt destul de mari, pot să-şi poarte şi singuri de grijă, să se îndestuleze nu numai cu iarbă proaspătă ci şi cu viermişori albi şi dulci de care sunt pline baligile drumului către Cetate. Problema este însă că de câteva nopţi cosonarii sunt treziţi noaptea de nişte răgete înfiorătoare şi de zdruncinături ale dealului Cetăţii. Vasilca îşi tot făcea cruci peste cruci de era să se înnece cu ele. Amică şi Amare, cele două ale lui Alu Zgâncă se tot băgau în el, de frică, de bunăseamă, de abia mai răsufla şi el bietul băiat. Era obosit de la bătutul cosonilor, tocmai venise o comandă mai serioasă de la Muzeul de Istorie din München. Cloca barem îl ciupea pe Clocu, zmulgându-i penele de pe cap şi spunându-i
- Fii cocoş, bărbate, ce dracu. Ne-au dispărut copilaşii şi tu nimic.
Clocu scotea şi el săracul ciocul din coteţ, îşi apleca un pic capul spre stânga, apoi spre dreapta, doar, doar i s-or fi ascuţind simţurile şi i s-o mai mări un pic HDD-ul, să poată judeca ce se întâmplă pe afară. Şi Cloca plângea şi Clocu mai dădea un pic din aripi a neputinţă, nici să strige nu mai putea.
Vulpi5 trăgea de sacul meu de dormit, doar m-oi trezi să fac ordine în Univers. Dar nimic. Ca tuturor entităţilor atotputernice, nici mie nu îmi păsa nici cât negru sub unghie, cum se spune pe aici prin Zonă, de scheunăturicile celor din jur. Aveam treburi mult mai importante. Visam. Visam că tocmai fusese ales primar la Orăştie un ginecolog de meserie şi căruia toată populaţia îi dăduse votul pentrucă susţinea realizarea unei autostrăzi suspendate, pe dedesubtul munţilor, de la Orăştie până la Sarmigetuza, acolo lângă Baia romană. Ce proiect fantastic! Cu cât s-ar reduce timpul de acces! Ce trafic ar mai fi ! Ce autobuze luate din faţa pieţei de ardei din Orăştie. Adio ocazii cu tractorul, cu căruţa sau cu camionul plin cu lemne … Dar oare nu s-ar putea face chiar nişte vagoane pneumatice ce să meargă aşa ca un glonţ printr-o ţeavă, cum voia marele Coandă să facă pe la Mâneciu-Ungureni ? Dar parcă s-a şi realizat proiectul, văzusem ţevile întinse pe valea Teleajenului. Problema a fost că nimeni nu ştia unde duceau şi ce transportau. Au dispărut peste noapte, cred că după revoluţie, când nişte întreprinzători le-or fi venit de hac.
Aşa că V5 putea să tragă cât voia de sacul meu. A tras cât a tras, dar pe urmă a renunţat şi s-a dus la Dom Camion. A avut noroc. Acesta era sculat, aproape îmbrăcat şi cu puşca în mâini. Vasilca trăgea de el înapoi în casă, bocind cât putea de tare
- Cui mă laşi Dom Camion? Cine mă mai ia acum, când am şi un Camionaş după fusta mea?
- Lasă dragă, când mă întorc, te mai iau eu odată şi-ţi dau şi pielea Dragonului cadou.
- Nu-mi trebuie nici o piele de dragon, mie mi-ajunge pielea ta.
- Cum, nu vrei o piele de dragon pătat, aşa cu verde şi portocaliu, să-ţi faci paporniţă din ea, să te invidieze toate fufele din Bucureşti. Ba cred că îţi rămâne şi de nişte glodari, să te dai cu ei de la Cetate până aici. Iar coarnele dragonului să ţi le pui pă cap, să rămâie căscate tăti prinţăsili Ripublicii.
- De, io ştiu, poati n-ar strica acilea, aş avea şi eu succesuri mai multi când aş duce laptili la Case. Ia dute şi vezi ce e hărmălaia aia.
- Păi mă duc, io ce-ţi spui, uite mă duc şi cu V5, telectualul nost.
- Ei, dă ce nu spui aşa? Cu el eşti în siguranţă.
- Hai V5, să vedem ce e pe deal.
- Păi Nene Camion, puişorii Clocii au plecat pe acolo aseară şi nu s-au întors încă. Dacă ai vedea-o pe Cloca … Dar şi Clocu, parcă l-a bătut cineva peste creastă.
- Aşa e el. Nu ştie decât să cânte dimineaţa de îi trezeşte pe toţi.
- Dar mai ştie ceva, Nene. Ai văzut ce puişori drăguţi are?
- Şi ce, crezi că el a făcut ouălele ? Nici de asta nu e bun. Tot Cloca face şi ouălele.
- Grea e viaţa. Dar eu ştiu unde sunt puişorii cei drăguţi. Ştiu şi ce e cu zgomotele alea teribile.
- Ei nu mai spune. Chiar aşa? Unde sunt?
- Mata ştii că Tati, Dom Engineriu vreau să spun, doarme tun acum, nu am reuşit să-l trezesc cu nici un chip.
- Păi lasă-l să doarmă, că o fi obosit. Ce legătură are Domnia Sa cu puişorii şi cu răgetele astea?
- Are, Dom Camion. De câte ori doarme aşa şi visează se întâmplă câte una boacănă tare. Acum, ştiu că visează că primarul din Oraş a promis că face o autostradă suspendată pe sub munte. Iar staţia de la Cosoneşti este chiar aici după colţ unde drumul spre Cetate o ia la stânga iar Drumul Putineilor, merge tot în jos pe malul ăsta stâng.
- Şi de unde ştii tu ce visează Dom Engineriu? Şi dacă ai ştii, ce-ţi pasă ţie, pui de vulpe? Şi ce legătură are asta cu puişorii Clocii?
- Păi, între mine şi Dom Engineriu, Tati vreau să spun, este o legătură mai specială. Eu ştiu tot ce visează Tati.
- Măi V5, ce-i cu tine? A început să mă doară capul. Hai mai bine să căutăm puişorii şi să omorîm Fiara. I-am promis Vasilcăi să-i aduc o piele de drac.
- Nu e nici un drac Nea Camioane. Este doar un alt puişor, pe care drumul ăsta nou făcut de primarul din Oraş l-a făcut să se rătăcească. Ştiu sigur că e aşa. Ţipă după părinţii lui. Haide să-l ajutăm şi pe el.
- Astea sunt numai prostii. Dacă spui însă că ştii unde sunt puişorii, hai repede.
Dădură colţul şi o poartă mare de fier forjat, parcă făcută de Ăl Bătrân sus la Coliba Ţiganilor, stil 1900, pe care scria cu litere ronde “METRORAŞ”şi “COSONEŞTI”, ducea în jos pe nişte scări largi. Hmmm … Metroul Orăştie care vasăzică. Nu e rău deloc. Primarul ginecolog nu avea totuşi idei proaste.
Dom Camion cu puşca ridicată şi Vulpi5 cu coada tot ridicată, să n-o murdărească, coborâră cu atenţie. Peronul mare, cât pentru câteva sute de turişti curioşi, era ocupat în exclusivitate de cei doi puişori, ce căutau să convingă o găină mare şi ciufulită să meargă după ei. Găina asta era cât o vacă însă şi avea nişte dinţi multilateral dezvoltaţi în tot ciocul. Şi făcea o gălăgie de speriase probabil toate trenurile supra-sub-terane care ar fi încercat să treacă pe acolo.
Văzându-l pe V5 îi alergară în întâmpinare.
- Vai, V5, ajută-ne să aducem puişorul ăsta mare acasă. Să vezi ce o să se bucure şi Clocu şi Cloca.
- Măi copii, ăsta e pui, dar nu e de găină, este un pui de dinozaur. Şi îl cheamă Rex, dacă asta vă spune ceva. A intrat în tunelul ăsta, a venit din lumea lui şi nu ştie cum să ajungă înapoi.
- Dar tu nu vezi că seamănă cu noi?
- Of, ce mă fac cu voi? O să vă duc la şcoală la Orăştioara de Sus, să învăţaţi şi voi câteceva. Dar cred că în curând o să trebuiască să facem aici în Cosoneşti o şcoală, măcar nişte clase zero.
- Păi dacă sunt zero, dece să le mai facem ?
- Pentrucă aşa e ordinul. Iar Ordinul nu se discută, se execută.
- Dece, V5, cum să nu putem discuta orice? La noi în curte …
- Oh, ce mă fac eu cu voi? Dom Camion, te rog dute mata şi trezeşte-l pe Tati şi roagă-l să vină aici. Între timp, noi o să urcăm scările astea. Haideţi puişori, urcaţi-vă pe coada mea.
- Bine, am plecat, dar să nu aduceţi şi orătania asta cu voi.
- Nuuu, Dom Camion, cum o să facem aşa ceva?
Şi veni Dom Camion la mine şi nu se lăsă până nu mă trezi din somnul cel plin de întâmplări. Mă luă cu el, să mergem în staţie, spunea. Care staţie, nu ştiu. Am ajuns la cotul drumului. V5 cu cei doi puişori ne aşteptau.
- Mulţumim, Dom Engineriu, bine că am ajuns acasă. Şi credem că şi Rex cel mic şi-a găsit părinţii.
- Care Rex, ce spuneţi voi?
- V5 îmi arătă în spate cu lăbuţa.
- Uite, este acolo în staţie.
Mă uitai. O grămadă de fiare vechi stătea pe o movilă de pietriş. Erau fiare aduse pentru Alu Zgârcea, fiul lui Alu Zgârcea, cel ce pe ce punea barosul, în aur transforma. Pe una din fierotenii se vedea scris “METRORAŞ”şi “COSONEŞTI”. Oricum mâine din ele vor ieşi nişte cosoni frumoşi, a căror fală se va duce în toată lumea.
Iar Cloca şi cu Clocu se vor împăca şi se vor săruta în cioc întru fericirea întregii comunităţi cosoneştiene.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu