77. Oul de Paşte

4 mai 2013

Denecrezutele Aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
77. Oul de Paşte

Cocul, cocoşul Vasilcăi, în fiecare primăvară se îndrăgostea de Coca, găina cea galbenă. Şi Coca era chiar galbenă, adică mai blondă decât blondele cele mintoase de la TV. Cocul, cum venea primăvara cea zburdalnică, îşi punea hlamida albastră ca peruzeaua, aşa după cum îl învăţaseră părinţii lui, Oul şi Oua, şi-o strângea bine pe corp să arate ca un mazăre şi o prindea cu fibule din cele vechi, găsite prin Cosoneşti. De obicei îşi punea o fibulă mai mare chiar sub gât şi una mai mică acolo sub târtiţă. De când se îngrăşase mai punea câteva mici şi rotunde peste burta-i mare, dar aşa să nu le deranjeze pe puicuţele aduse tocmai de la Mamaia. Puicuţele ca puicuţele, le prindea şi le dădea drumul. După. Dar cu Coca cea blondă era altă poveste. Când o vedea i se scurgeau ochii de nu mai ştia cum să se şteargă cu aripile-i cele lungi. Iar Coca, ca o Cocă ce era, în loc să se facă doar că fuge şi să stea cuminte la pământ în poziţia cămilei, o apucau pandaliile de zbura deabinelea tocmai la Cetăţuie în fagul cel mare de lângă intrare. Şi gâfâia Cocul Vasilcăi şi spunea ce spunea că o să-i facă, de mi-e şi ruşine să vă spui acum. Poate mai târziu. Iar Coca nici că se lăsa. Geaba zbura Cocul printre crengile întortochiate ale fagului, Coca era pe fază şi-i croia două aripi de săracul cădea tocmai pe scările de la Turnul II, acela al lui Deceneu după cum îşi amintiră niscai arhei clătinători.
- Ce băi Cocule, iar vrei pe gratis? Tu nu vezi că acum totul e pe cosoni?
- De unde să am eu acum cosoni, Coco? Aia e poveste cu punguţa cu doi cosoni.
- Dar acolo în spate ce ai, că luceşte ceva.
- Ptiu, că o văzuşi! Aia e fibula de la târtiţă, draga mea. Ce, ai vrea să-mi cadă costumul de salvamar de Cosoneşti pe aici, să râdă toate puicile de mine?
- Deci de puici ţi-e ţie, nu de mine, ai?
- Uite, m-aş duce la AluZgâncă, fiul lui AluZgâncă să-mi dea şi mie un coson, dar ce zic eu ca prostul, o mie de cosoni ţi-aş da, numa …
- Numai, nu numa, că nu ai fost prim-ministru. Dar eu ţi-aş propune o întovărăşire, un holding cum bine se spune acum. Ne hodingăm punem aripă de la aripă şi facem ouă roşii, că se vând cu un coson unul la turiştii ăştia de cască gura pe aici. Uite, de dimineaţă o văzui la TeVeu pe Andrada la poarta unui autobuz, număra amatorii. Precis că vine şi pe aici, ce dacă scria Nisipurile de Aur pe autocar. Avem şi pe aici nisip, iar cât despre aur, păi nu se spune că munţii noştri aur poartă?
- Vai Cloco, după ce că eşti blondă, mai eşti şi deşteaptă! Hai s-o facem! Bate aripa aici şi nu mai fugi ca o clocă.
- No hai Cocule, că nu mai fug. Ce, crezi că eu vreau să fug? Dar nici aşa, pe gratis.
- Bine, bine, ne-am înţeles acu.

. . . . . . . . . . . (adică acu o făcură …)

Oul de păscut, cel din Cosoneşti



Şi o făcură şi ei fericiţi pe craca de sus a fagului cel mare de la intrarea Cetăţuii Cosonştiului. Hai să fie într-un ceas cu cuc! Şi începe Cloca să cloncănescă de se auzea până-n Blidaru, unde Vulpi tocmai punea un vas la fiert. Clocu bucuros cutcuriga şi el de se enervau toate jivinele, başca Dom Camion. Până şi de la Petra Rosa, Măgalba, cu glasu-i suav, le ţinea hangul. Şi, şi …
Poc! căzu oul cel destinat marii afaceri, rod al holdingului Coculo-Cloacii. Amândurora să le sară toţi ochii din minicapete. Oul se spărsese. Nu se uitau că nu era roşu, se uitau că era … verde. Un ou verde, căci era de Paşte, să-l pască toate lighioanele.
Păi ce culoare să iasă bietul ouţ dintr-un tată albastru şi o mamă galbenă? Sigur că verde!
S-au dus cosonii holdingului!

Fiţi vă rog atenţi, dragi copii, să nu adormiţi diseară cu nasul în candelele cele blonde din parafină ce nu scot fum, fiind blagoslovite de făcătorul de cosoni şi din piatră seacă, adică din buget. Ştiţi voi cine este! Şi să vă coaseţi buzunarele, să nu vă bage careva cosoni în ele!

Paşteţi sănătoşi şi fericiţi!

Comments (3)

1. [...] 2012/12/20 74. Măgalba ca Zăpada 2012/12/28 75. Revolta grifonilor 2013/01/01 76. Răsar cosonii 77. Oul de Paşte Comentarii [...]
   Pingback by Remember – Denecrezutele Aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi « Cornelius Ionescu – Timbre, monede şi altele — 4 mai 2013 @ 22:39
   
2. Hristos A Inviat! Sa fii sanatos, bucurandu-te impreuna cu Dom Engineriu de pasiunile care incoltira in inimile tuturor colindatorilor prin Tara Vasilcai… Va pretuim pe amandoi, in egala masura!
   Comentariu by kolector — 6 mai 2013 @ 09:10
   
3. Draga Kolector moldovenesc îţi mulţumim amândoi pentru urări şi îţi dorim sănătate şi noroc!
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 6 mai 2013 @ 09:54